Confessions of a lonely spirit

Sunt singura...intre acesti patru pereti, fiind inconjurata de acelasi decor monoton si lipsit de amprenta-mi propriu-zisa.Privesc cu melancolie spre lumea exterioara...si realizez cat sunt de captiva in propriul meu Univers.O raza blajina ce apartine unui soare tomnatec, imi mangaie chipul, indemnandu-ma parca sa ies din aceasta stare deplorabila in care nu fac altceva decat sa ma afund tot mai mult in cugetari infinite.De ce, oare, am tendinta de a ma adapta acestei existente fade, lipsita de esenta...de ce nu am curajul sa ma revolt, curajul sa-mi infrunt viziunea pesimista asupra a tot ce ma inconjoara?!