luni, 14 septembrie 2009

...

La radio...se anunta ploi,
Furtuna e-n ochii mei...vreau sa dau timpul inapoi.
Nu mai stiu de e zi sau noapte...
Parca o viata intreaga ne desparte
Dulce ar fi durerea...de-as putea sa dau timpul inapoi.
Eram copii, si ne iubeam...
Mi-aduc aminte cum in brate ne tineam,
In sufletul meu...era soare,
Ma-ncalzeam langa tine...
Si dragostea ta, e-o amintire.

O parere...

E atat de greu...in aceasta societate extrem de absorbita de cariera, de evolutie tehnologica, de bunastare materiala sa reusheshti ca individ sa-tzi mentii o oarecare spiritualitate, o conduita bazata pe sentimente shi pe valori morale.Ghidandu-te dupa nishte principii emotionale si pur dezinteresate e aproape imposibil sa nu fi devorat de snobismul, aroganta, shi invidia ce caracterizeaza majoritatea societatii contemporane.S-a pierdut in neant capacitatea individului de a se bucura de lucrurile simpe, cotidiene shi accesibile tuturor...acum totul e un cerc vicios bazat pe valori degradante.E atat de greu ca persoana sa dai frau liber sentimentelor, sa-tzi lashi imaginatia sa construiasca o lume ideala alaturi de persoana iubita uitand astfel de toate neplacerile shi evetualele neajunsuri?! E in natura umana sa iubeshti shi sa fi iubit...e un aspect care da sens vietii noastre.Partea materiala este o necesitate fiind capabila sa aduca doar satisfactii trecatoare