Fericirea

Ce e fericirea?! O eterna enigma neelucidata...un ideal pe cat de maret pe atat de intangibil, scopul suprem in jurul caruia graviteaza intreaga omenire.E descrierea cea mai fireasca si spontana pe care am tendinta s-o atribui acestui fenomen...acestei stari care ne ofera fiecaruia libertatea de a o percepe intr-o maniera proprie si subiectiva. Si totusi...e atat de simplu sa ne lasam dusi de val, sa uitam de ratiune lasandu-ne ghidati de sentimente, trairi si impulsuri...cultivand in noi capacitatea de a pune totul intr-o lumina favorabila, de a privi viata intr-o maniera pozitiva. Oare cadem prada hazardului considerand ca fericirea in linii mari e atat de ampla, incat ar putea fi definita intr-o mie de feluri.Fericirea este o stare, o speranta, un vis, o dorinta, o himera, un liman, o revelatie, o nebunie, o mirare, un drum, ...o lacrima?!

Hello morning "sunshine"

O alta zi...atat de asemanatoare cu cele precedente.Intreaga atmosfera e acaparata de o intensa melancolie.Ceata, frigul, umezeala accentueaza monotonia shi plictisul zilelor de noiembrie.E atat de straniu...puternicul impact pe care il au toate aceste aspecte asupra mea.Infima pofta de viata pe care o am in mod normal...se naruie, se pierde in ceata zilelor de toamna.As vrea sa ninga...tanjesc dupa iernile copilariei, dupa naivitatea shi puritatea acelor vremuri pierdute in negura timpului.De ce mi-e interzis sa retraiesc acele sentimente, acele preocupari atat de inocente, atat de dulci.Mi-e un dor teribil de Craciunul traditional, incarcat cu arome, caldura, persoane dragi.Era atat de bine...eram caracterizati de atat de multa seninatate shi transparenta.Memories, memories...Damn, iar m-am lasat dusa de val!

Melotherapy

Music music music!

Confessions of a lonely spirit

Sunt singura...intre acesti patru pereti, fiind inconjurata de acelasi decor monoton si lipsit de amprenta-mi propriu-zisa.Privesc cu melancolie spre lumea exterioara...si realizez cat sunt de captiva in propriul meu Univers.O raza blajina ce apartine unui soare tomnatec, imi mangaie chipul, indemnandu-ma parca sa ies din aceasta stare deplorabila in care nu fac altceva decat sa ma afund tot mai mult in cugetari infinite.De ce, oare, am tendinta de a ma adapta acestei existente fade, lipsita de esenta...de ce nu am curajul sa ma revolt, curajul sa-mi infrunt viziunea pesimista asupra a tot ce ma inconjoara?!

Decizii...

It's such a mess in my mind!Sunt atat de confuza...nu shtiu incotro sa ma orientez.Ma simt atat de ratacita in lumea asta plina de neprevazut.Sunt pusa frecvent in situatia de a lua decizii in fatza carora ma pierd....pe care nu le pot trata intr-un mod rational.Nu stiu...de multe ori ma intreb unde mi-e personalitatea(oare s-a inventat asha ceva si in cazul meu?!).Sunt atatia factori externi care au o influenta foarte mare asupra mea...oricat m-as stradui, nu reusesc sa-mi mentin o oarecare verticalitate.Sunt foarte influentabila...si mi-e atat de greu sa spun "NU".Mi-e atat de greu sa-mi impun punctul de vedere...sa fiu independenta...sa nu iau in considerare parerile celorlalti...

Just an ordinary day

Hello again!Iar ma aflu in al meu spatiu personal, in fatza acestui ecran anost, plimbandu-mi degetele pe obiectul numit tastatura.Ma las in voia primelor impulsuri...nu imi controlez in nici un fel ideile.Dau frau liber senzatiilor, impresiilor si eventualelor frustari acumulate pe parcursul zilei.Nu vreau sa dau un caracter impersonal acestui text folosind cuvinte si expresii pompoase...vreau sa fiu eu, cea de zi cu zi.Si da...sa revenim la subiect:).Ziua de azi nu s-a evidentiat prin nimic deosebit...a fost o zi comuna, asemenea multor alte zile din viata mea.Fara vreun motiv anume, am inceput-o intr-o dispozitie destul de ravasita...asteptandu-ma la posibile evenimente nu tocmai placute.That's me...o pesimista incurabila:P.Ei, iata ca astazi intuitia mea a dat gres...nu am avut parte de intamplari aiurea, din contra mi-a mers aproape bine.La scoala a fost ok...exceptand nesfarshitele ore de curs.Am avut ocazia sa-mi vad "scumpii" colegi si profesori.Surprinzator astazi am fost scutita de veshnicele altercatii cu anumite persoane...nu am avut ocazia sa le dau peste nas>:).Mda...in pauze a fost ok, veshnicele conversatii filozofice(sau nu) in compania nelipsitei "pipe":).Dupa scoala m-am intalnit cu un amic...alaturi de care am mai petrecut vreo 2 ore bantuind pe strazi shi schimband impresii legate de vietile fiecaruia din ultima perioada.So, till now...it was a good day:)!

Mix de idei, ganduri, sentimente...

Ma las dusa de val…cedez primului impuls, ma las ghidata de un instinct de conservare.Trebuie sa ma descarc, trebuie sa dau frau liber sentimentelor, trairilor shi gandurilor mele launtrice.Incerc din rasputeri sa caut in mine noi resurse, forte inca neexploatate prin care sa reushesc sa ma impac cu mine insami.Viata...o lupta in care inca nu am avut curajul sa ma implic, pe care am preferat sa o tratez din postura de spectator.As dori sa fiu mai realista, sa privesc...sa actionez dintr-o cu totul alta perspectiva.Visele, idealurile, sperantele ar putea fi concretizate printr-un efort de care fiinta umana prin definitie, este capabila.Totul tine de stima de sine...de increderea in fortele proprii, de a evita hazardul shi sigur de mult mult optimism.A-ti trai viata in asha fel incat sa nu regreti nimic nu este o iluzie...este un adevar.Nici un esec nu este iremediabil...prin determinare shi vointa totul poate fi redresat.Natura umana, prin definitie este supusa greselii.Viata este o lupta...o lupta constructiva prin intermediul careia reushim sa traim intens, sa ne bucuram de fiecare clipa.E foarte trist shi anost sa capitulezi...acceptand riscul, e imposibil sa nu ai parte de beneficiile existentei.E pacat sa ne amagim...sa refuzam sa traim in prezent, evocand posibile existente paradisiace.Nu ma hazardez sa fac afirmatii pripite...sustin doar cu tarie ca viata pe acest pamant merita dedicata in exclusivitate noua insine.A nu se confunda,insa, acest lucru cu egoismul.In conceptia mea odata ce, tu, ca individ eshti impacat cu tine insuti shi actionezi in asha fel incat sa fii in armonie cu universul inconjurator este imposibil sa nu simti nevoia de a impartashi shi cu cei din jur bucuria shi starea ta de bine...EGOISMUL, ORGOLIUL, INVIDIA nu sunt altceva decat rabufniri ale subconshtientului prin care individul ishi elimina propriile frustrari